Degresare/Decapare

Degresare este procedeul industrial prin care, de pe suprafeţele metalice, plastic, fibră de sticlă, lemn, sunt eliminaţicontaminanţii insolubili în apă cum sunt grăsimile şi uleiurile de origine minerală sau animală, produsele petroliere, răşinile, etc.

Degresarea este un procedeu ce precede vopsirea, galvanizarea (electroplacarea), sudura cu arc electric sau autogen, lipirea cu fluxuri metalice (cositorirea).

De exemplu, eliminarea contaminanţilor prin degresare permite o vopsire corectă (prezenţa unor contaminanţi pe o suprafaţă înainte de vopsire nu permite vopselei să adere corect ceea ce duce la  exfolierea acesteia).

În procedeele industriale de vopsire sau electroplacare, degresarea este urmată de cele mai multe ori de decapare.

Procesul fizico-chimic de degresare, presupune dizolvarea contaminanţilor în solvent (moleculele contaminanţilor aderă mai bine la degresant decât la  suprafaţa respectivă) şi îndepărtarea acestora odată cu solventul. Solvenţii folosiţi în procesul de degresare pot fi sub formă lichidă sau gazoasă (vapori).

Decaparea este un tratament de suprafață metalic utilizat pentru a elimina impuritățile, cum ar fi petele, contaminanții anorganici, rugina sau scara din metale feroase, cupru, metale prețioase și aliaje de aluminiu. Pentru eliminarea impurităților de suprafață se folosește o soluție numită lichid de pickle, care conține de obicei acid. Este utilizat în mod obișnuit pentru îndepărtarea sau curățarea oțelului în diferite procese de fabricare a oțelului.

Pasivarea este procesul de tratare sau acoperire a unui metal pentru a reduce reactivitatea chimică a suprafeței acestuia. În oțelul inoxidabil, pasivarea înseamnă îndepărtarea fierului liber de pe suprafața metalului folosind o soluție acidă pentru a preveni rugina. Când fierul de suprafață este îndepărtat, celelalte componente ale aliajului (în principal cromul, adesea și nichelul) sunt lăsate în urmă ca un strat de suprafață peste oțelul subțire. La expunerea la aer, aceste elemente reacționează cu oxigenul pentru a forma un strat de oxid care protejează restul oțelului de coroziune. Această suprafață rezistentă la coroziune poate fi deteriorată prin mijloace mecanice sau prin căderi de căldură sau chimice. Când se întâmplă acest lucru, fierul este expus și elementul este încă o dată supus ruginii. Din acest motiv, este posibil ca pasivarea să fie efectuată în mod regulat. În ambele domenii și în cele comerciale, expunerea la lucruri precum soluții de curățare, înălbitori sau sare (medii oceanice) toate vor contribui la necesitatea unei pasivări regulate a oțelului inoxidabil.

Ai nevoie de o instalatie de inox?

Contacteaza-ne